De două-trei decenii Gogu construieşte lasere prin Germania. Cam de când construim noi economia de piaţă. El, însă, are succes. Şi nu-l cheamă Gogu. Numele lui se scrie Georg şi se pronunţă cam ca Gheorghe. Da’ dacă n-ai sânge de teuton în vine, măcar două părţi la cinci, sună ca dracu’. Aşa că n-ai încotro şi-i zici Gogu. Gogu mi-e coleg de clasă în liceu şi prieten bun. Cu punctuale excepţii. Pe mine mă enervează, de exemplu, când,…
-Dimineața devreme, ceața-i lipită de drum… Mormăi versurile cântecului lui Andrieș și cobor din pat odată cu răsăritul soarelui. Răsăritul de la Sinaia. Am furnici pe toată talpa…băi, da’ m-a cotropit Andrieș ăsta!… și în minte am doar gândul că n-am urcat în Piatra Mare, pe la cele Șapte Scare, de … douăzecișicinci de ani! Ceea ce nu poate să mai dureze, am zis! Eh… am mai zis de vreo două sute de ori în ultimii douăzecișicinci de ani dar,…
Vreme îndelungată visasem la Apuseni. Venise clipa să stăm față în față. Cum era greu de crezut că muntele mi se va prăvăli, cu de la sine putere, în curtea casei părintești, în Făgăraș, era musai să mă aștern la drum înspre văluritele ținuturi cu doline, peșteri, aur și moți dacă țineam să ne întâlnim. Zice-se că, uneori, mai vine și muntele la întâlnire. La Mahomed, de exemplu. Însă când are încăpățânări și nu catadicsește să se prezinte la cortul…
Făgăraș, mon amour Le văd crestele de când am deschis ochii. Le bat cărările de când mă pot ține pe picioare. Le simt mângâierea de când știu ce e aceea durere. Am râs și am plâns pe lângă stâncile lor cenușii. Sau verzi. Albastre uneori. Sub brazii cu zdrențe de pâclă aninate în ramuri m-am îmbătat de mireasma rășinii și m-am trezit în susurul cristalelor de tău coborând pe albii de pârâu spre a se preface in Olt. Am împărățit…
Primul contact cu muntele a fost, desigur, vizual la vârsta la care numai ce încercasem pleazna pe care ți-o trage medicul pentru a te îndemna să respiri și să ridici pleoapele ca să vezi și tu în ce lume ai aterizat. Chestia asta din urmă te predispune la orăcăit și astfel ți se activează și funcția vocală. Iată-te, deci, gata de drum chiar dacă nu prea știi încotro. Urmând o străveche datină tata m-a ridicat în brațe și mi-a arătat…
Trei într-o barcă. Jerome K Jerome? Nici vorbă, asta este altă poveste. Nu se întâmplă pe Tamisa ci în Delta Dunării și nu-i cu engleji scorțoși, e cu lipoveni. Nu spun aici care e atributul caracteristic al lipovenilor pentru că am mulți prieteni printre ei și n-aș vrea să se simtă stingheriți. Și nu apare nici un câine. Totuși erau trei într-o barcă. Cu motor. Adică, la plecarea din garaj, sau cum s-o numi locul unde dorm bărcile, avea bastimentul nostru…