Fugim de la școală câteva zile și ne aciuăm în Bucegi. La o cabană silvică, undeva pe Lăptici. În fiecare zi facem câte o tură prin împrejurimi. Împrejurimi mai apropiate sau mai îndepărtate. Padina, Peștera, Babele…ne vânturăm de colo-colo. Tot în fiecare zi lăsăm pe careva la cabană. Responsabil cu gospodărirea. Taie lemne, face mâncare. Pe mine n-are curaj să mă lase nimeni să mă ocup de mâncare. Știu ei ce știu. Peste nivelul de a desface o conservă,…
Refacem marcajele din Munții Cernei. Marcajele mai de pe creastă, așa… Ne vine, într-o seară, chef de mămăligă. Cu brânză și cu ce-o mai fi pe-acolo. O palincă mică, de exemplu. Bucătar avem, pe Sebi. Bucătar, fochist, constructor, hamal, șofer, alergător…bun la toate! Mălai avem, apă curge, puțină, în Poiana Lungă, unde ne aflăm, dar curge, sare se găsește…Iar brânză…păi numa’ de brânză nu duci lipsă pe coclaurii Munților Cernei. De vacă, de capră, de oaie, de…(băi, din ce se…
De două săptămâni coceam, în câtă materie cenușie mi-a mai rămas creață, ideea de a participa la acțiunea “Haideți, fetelor, să dăm jos ce s-au chinuit alții să care spre ceruri ! “ , mai pe scurt, salubrizare în Portița Viştei… Oasele mele (bătrâne ?) au protestat la gând și drept urmare tot două săptămâni mi-am tratat un umăr cu toate leacurile posibile, numai alifie de praf de stele nu i-am dat și tot nu voia să se rotească…
E vineri, 3 iunie 2011 și eu moțăi într-un autobuz care a plecat din Bucureşti în zorii zilei și acum se strecoară printre dealuri prahovene că să iasă la apa Buzăului. A dat soarele, s-a ridicat de două sulițe pe cer (ei, nu chiar două sulițe, așa vine vorba, pe bune îs două săgeţele de-alea de la darts, că e încă devreme), ziua promite să fie frumoasă. Mă îndrept spre Valea Caşoca și masivul Podu Calului, să strig “prezent”…
Din ciclul “Când ne-o fi mai rău ca acum să ne fie! (c-așa ne trebuie!)”, Asociația Montană Carpați, Secția hidroavioane, hidrobiciclete și mai ales hidroconstrucţii vă prezintă tragi-comedia în două acte și o zi jumate: “Izvorul Italienilor redivivus!”cu subtitlul “Reparați, reparați,reparați! S-o găsi cine să strice în urmă voastră!” Era odată în Dobrogea, la poalele Ţuţuiatului, un sat, Greci, plin de italieni…Mai erau acolo și bulgari, ruși lipoveni și haholi, ardeleni din Mărginime, doi germani, uitați de al…
Sâmbătă dupamasa. Sînt în Ploiești și trebuie să plec la Tulcea. Invitat la o nuntă în seara zilei. Subit rămân fără mașină. Se pune un piston de-a latu’…sau ceva de felul acesta… Drumul de la Ploiești la Tulcea, cu mijloace de transport în comun, presupune că, dacă pleci în seara nunții, ajungi taman bine la botezul primului copil (chiar al celui de-al doilea , dacă au fost gemeni). Renunț la Tulcea, mă enervez(da’ ce s-o fi enervat consoarta, că…
Ne tot aduce Andreea, în ture, prăjituri Sufletzelle. Buneeeee…mamă-mamă, te lingi pe bot! În paranteză fie vorba, după ce am consumat Sufletzelle de-astea un sezon întreg, îi trece prin cap Andreeei să le ceară producătorilor să ne sponsorizeze. În scrisoarea de solicitare pe care le-o trimite nu uită să le spună că am gustat, mâncat, apreciat produsul lor. Am obținut sponsorizarea. Toată iarna următoare scrisorii am mâncat Sufletzelle. O juma’ de microbuz de prăjituri am primit! Cred că de-acolo…
Între două nu te plouă. Corect. Da’ asta nu înseamnă c-ai scăpat cu totul… Ne ducem să remarcăm Godeanu. Creasta Godeanului, mai precis. Mobilizare mare, lume multă, Salvamont, resurse cum parcă nu avuseserăm la dispoziție niciodată până acolo. Aci, la resurse, cam multe materiale, bre!… Cărăm la deal de ne ies ochii din cap. Mă, nu știu la alții, că nu-i mai vedeam prin pâcla de sudori șiroind de pe frunte, da’ la mine expresia „ies ochii din cap”…
Suntem în Munții Ciucasului. Refacem, voluntar, marcajele potecilor turistice din masiv. Zile în șir de încercări multe și puține reușite, din pricina ploilor cvasi-necontenite. Haide, băi, că nu ne-a plouat chiar mult! Doar cât să înmugurim. Mă rog, înmuguresc mai mult voluntarii. Eu am decis că randamentul coordonării e mai bun dacă stau la adăpost, în Baza Salvamont de la Muntele Roșu. Stau și iar stau și-mi vin idei. Una, pe care o punem în practică, e să folosim talentele culinare…
Una din cabanele montane ale României devine tot mai cunoscută din pricina (datorită??) parcimoniei cu care stăpânul său permite utilizarea instalației pe care umanitatea, în milenii de evoluție, a imaginat-o pentru capătul de jos al sistemului digestiv al oamenilor, în general și al turiștilor, în cazul nostru particular. Nu ești cazat la cabană nu te folosești de scula omului și gata! Te bagi pe lângă zidul cabanei (deocamdată zidul din spate, da’ nu-i departe momentul când se va întâmpla și…