Intru pe autostrada care ocolește Sibiul, venind dinspre Valea Oltului. Sunt la volanul lu’ Suzi și îl am în dreapta pe Mihăiță. Zăresc, pe dealurile ce străjuiesc Sibiul înspre est, o construcție iesita din comun și alături de ea niscai piloni care, probabil, că nu văd de la așa distanță, poartă ceva antene de telecomunicații. Cunosc ansamblul ăsta de anul trecut, am marcat, pe lângă el, o potecă de drumeție, între satul Hamba și cartierul sibian Gușterița. Adică nu…
Îmi dau întâlnire cu aproximativ douăzeci de cetățeni ca să mergem, împreună, trei zile, să mai refacem din marcajele potecilor din Bucegi. Pe mulți dintre ei nu-i cunosc. Măriuca e printre ăia de nu-i cunosc. Vine de la Cluj. Am schimbat câteva vorbe la telefon, pregătind întâlnirea. Și, pentru că interese superioare hotărâseră că este nevoie de noi, urgent, în Munții Poiana Ruscă, scurtasem evenimentul din Bucegi și mă pusesem pe căutat clienți pentru o expediție de vreo zece…
A, nuuuu, că n-am sforăit toată viața! Altceva mi-era caracteristic în somn: dom’le, pe mine nu mă putea trezi nici un fel de zgomot în timp ce aveam ochii închiși! Ai fi zis că aud cu retina. Iar retina ascunsă fiind sub pleoapele închise…Pași, zdrăngăneli, bubuituri, trenul, război cu mitraliere și bombe, absolut nimic nu mă putea aduce în starea de trezie! Păi nu m-a scos pe mine tata din baie, că adormisem în cadă, cu ușa încuiată, nu-ș…
Am lucrat ani buni cu Emi alături la refăcut marcaje pe potecile din Carpați. Un tip de toată isprava. Tăcut, retras până la ușor introvertit, muncitor peste poate, crescut la poalele Munților Făgărașului și îndrăgostit de toți munții. În fiecare seară era primul care se retrăgea în cort. Asta ne enerva un pic, că nu participa niciodată la adunările prelungite până în noapte, cu poveșți, cântece, amintiri și glume. Ne enerva și mai tare dimineața. Când se trezea primul…
Motto: O vară întreagă m-a ținut pădurea Cu pensula în mână și cu securea… Asociația Montană Carpați, prin programul „Voluntar în Carpați”, prezintă: Ce-am mai făcut verile astea. 1001 de poteci. Episodul Munții Ciucaș, 2014. Ce frumos e sus la munte, în poiană la Gropșoare, să aprinzi în ploaie focul și să-ntinzi, în grabă, cortul…! A fost o acțiune de re-marcare desfășurată cam pe la Gropșoare. N-am stat chiar numai la Gropșoare dar, în mare parte a timpului, am…
Motto: O vară întreagă m-a ținut pădurea Cu pensula în mână și cu securea… Asociația Montană Carpați, prin programul „Voluntar în Carpați”, prezintă: Ce-am mai făcut verile astea. 1001 de poteci. Episodul “Furtună în Godeanu”. Vara lui 2014. O lună a durat refacerea marcajelor în creasta Munților Godeanu. Greu să uiți asta. Și mai greu să uiți că ai încasat un trăznet. Mititel, gigea, puternic numa’ atât cât să te facă să decolezi și să te…
Motto: O vara întreagă m-a ținut pădurea Cu pensula în mâna și cu securea… Asociația Montană Carpați, prin programul „Voluntar în Carpați”, prezintă: Ce-am mai făcut verile astea. 1001 de poteci. Episodul Prejba, în Munții Lotrului. Ne cheamă Prejba, în deschiderea re-marcarilor din anul 2014. Am fost și anul trecut prin zonă dar traseul cu cruce roșie, de la fosta cabană Valea Sadului la fosta cabană Prejba, nu contenește să ne dea bătăi de cap. Așa se întâmplă ori…
Ne pune necuratul să ne încurcăm cu Puiu într-un proiect de refacere a potecilor montane. Băiat bun, Puiu ăsta, trecut, de fapt, de stadiul de băiat cam de-odată cu mulți din bunicii voștri. Are în spate o vârstă respectabilă dar el nu știe asta. Când merge pe poteci de munte o face atât de repede că nici anii nu-l mai ajung din urmă. Nu mai zic de coechipieri…Boscorodeli la adresa lui, că astea circulă cu viteza sunetului, ei, boscorodelile…
Mă urc, de cu noapte, în autocarul București-Pitești. Plec spre Munții Făgărașului. În următoarele zile voi fi ghid montan pentru un bun prieten, Bobo și pentru doi-trei dintre colegii lui de muncă, britişi din Insulă, cum care insulă, o Insulă are Europa și-un singur Imperiu în care soarele n-apunea niciodată! Zic doi-trei pentru c-au fost trei în planul de acasă de la ei. Unu’, însă, cel mai sportiv dintre dânșii, s-a pricopsit c-o fractură de stres da’, dacă tot…
Puține lucruri aduse din civilizația urbană în călătoriile montane îs mai de folos ca o chitară. Da, da, știu, cântatul seara în cabane deranjează turiștii obosiți de drumeții! Bine, în anii din urmă s-a mai rezolvat asta, încep tot mai mult să lipsească din peisaj cabanele de altitudine și urmarea fericită e că nici drumeți obosiți nu mai sunt așa de mulți. Revenind la filozofia cântatului (la chitară) numa’ cine nu s-a angrenat vreodată în murmurat, cântat, zbierat versuri…